Patru femei la o terasă. Bem cafele și bineînteles o bârfim pe-a cincea, care nu-i de față.
Nu le cunosc prea bine și-atunci povestesc doar chestii generale ” cum ar trebui procedat in cazul in care…”. Eu sunt o persoana fooooarte săatoasă. Și folosesc intotdeauna un ton sigur ca si când eu aș fi deținătoarea tuturor secretelor din lume. Dacă nu aș râde din când in când autoironic, cred ca aș fi foarte nesuferită.
Posibil să fiu așa cu tot râsul meu :))
In timp ce povestesc gesticulând geometric , vălurindu-mi țigara, văd pe brațul uneia dintre femei o vânătaie îngrozitoare.
– Ce-ai pe mână ?!
Discreția a fost intotdeuna un punct pe care eu nu l-am putut atinge.
Femeia roșește puternic : „m-am lovit ”
– Ia să văd și mâna cealată ! ordon eu aproape tremurând de revoltă.
Celelate femei nu știu pe unde să se mai uite de jenă ( dar le simt urechile ciulite de-o curiozitae vecină cu boala ).
– Te rog, nu vreau să vorbesc despre asta .
– Ba să vorbești ! Dacă nu ai o mamă care să te ajute, o prietenă, vorbește cu noi. Vorbește cu mine ! Străina pe care foarte posibil n-ai s-o mai vezi vreodată in viață.
– Eu nu sunt o femeie proastă !
” Ba ești ” mă fulgeră pe mine un gând rău, negru.
– Nicio femeie care stă să fie bătută, nu stă pentru că-i proastă,. Stă pentru că nimeni nu o ajută . Tu, sau nu ai mamă, sau ai una de-aia care iți poate spune : ” așa-ți trebuie, ți-am spus eu…”
Femeii ii curge ușor o lacrimă pe față. Imi curge și mie.
– Te rog, te rog din tot sufletul meu, fă ceva ! Nu vreau să-mi spui detalii din viața ta . Nu vreau să-mi spui că incă-l mai iubești și tot speri că se schimbă. Nu vreau să-mi spui că doar atunci când se-mbată o face și-a doua zi iși cere iertare ” că nu mai ține minte „. Nu vreau să-mi spui că ai copii pentru care ai ales să te „sacrifici”.  Mamele bătute nu se sacrifică ele pentru copii, pe ei ii sacrifică !
Ii acopăr mâna mică, tremurandă, cu mâna mea :
– Intotdeauna există o ușa mică pe care poți ieși din iad . Trebuie doar s-o găsești ! Și trebuie să mă crezi pe mine când iți spun : el nu se va schimba. Va fi din ce in ce mai rău . Și trebuie să mă mai crezi când iți spun : tu in iad ești acuma, nu incerca să-l spoiești. La urmatoarea bătaie, te rog, amintește-ți de mine, și-apoi de ușă. Dacă nu găsești o altă persoană care să te-ajute, te vei găsi pe tine !
Îi văd privirea albă și știu că nimic din ce-am spus eu nu a ajuns la ea.
Se ridică și pleacă ușor incovoiată.
Eu rămân la masă cu ochii plini de lacrimi : ” o, doamne, sunteți atât de multe…atât de multe femei chinuite…
Când o să vă dați seama că doar de voi depinde să vă faceți viața , dacă nu fericită, măcar liniștită ?!”