Destul de devreme in viata mi-am dat seama ca eu descopar oamenii in functie de zambet. Un zambet senin, cu toata gura deschisa, cu ridurile alea mici, care fac ochii sa straluceasc putin… Am cunoscut oameni care zambeau doar cu ochii ( am si nascut unul de-asta,, care ii seamna perfect tatalui lui :)) ).
Am cunoscut oamnei la care zambetul e politicos, fortat, e ca un rictus, doar din buze, fara mici riduri. Nu am incredere in astfel de oameni. Nu-i simt.

Zambetul tau, iubirea mea, cand te-am vazut intaia oara, mi-a dat senzatia ca te cunosc de-o viata. Ca esti de-a mea…
N-ai apucat sa-mi spui prea multe, pentru ca iti puneam intrebari si nici nu asteptam raspunsul, la cat mi-era de frica sa nu ma fi inselat.
Au trecut ani si ani. Ani in care ne-ai adus seninatate si caldura. Si mie, in special, fericirea ca nu m-am inselat, ca zambetul sincer chiar iti dezvaluie caracterul.
Ca esti de-a mea….
La multi ani, Patri, iubirea mea!