Siberia. Alerg prin nămeți, caut tot felul de indicii care să mă ajute în aventura mea într-o țară din capăt de lume. Trebuie. cu orice preț, să ajung acolo unde au supraviețuit mamuții . Știu că-s acolo undeva, și-am să ajung la ei, așa cum i-am promis lui Hans. Mă cheamă Kate, sunt inaltă, suplă, frumoasă și foarte, foarte deșteaptă. Trec de ghețari și… ” bum ”, ” bum ” imi bubuie ușa de la intrare.
Mă desprind uimită din zăpezi :
– Cine-i ?
– Eu !
Deschid ușa și-ncep să mă gudur de fericire : Alex și Horia. Au venit pe la mine.
– Ce minunată surpriză ! Vă e foame ? Ce să vă dau ?
– Lasă tu foamea ! se-ncruntă Alex la mine. De ce nu răspunzi la telefon ?
– ?!
– De-o oră te tot sun !
– Probabil s-o fi descărcat. Da ce-i așa de grav ? Ce s-a întâmplat ?
– Păi ne-o sunat bunica , pe fiecare-n parte , că nu-i răspunzi la telefon. Bănuiam că ți s-a descărcat , dar a reușit cumva să-mi transmită un fel de spaimă tâmpită.
– O, las-o-n pace . Vă fac o cafea ?
Îi spusesem lui Alex, după ce s-a căsătorit, că eu n-am să le stric dumunicile, cum au făcut părinții mei cu mine. Și cum fac mulți dintre părinții care vor cumva să-și țină copiii aproape, cu dinții . ” De-aici vă începeți viața voastră, doar a voastră. La mine veniți doar cand vă va fi dor ”.
Și n-au mai venit vreun an. :)) Așa că pentru mine , ziua când mi se descarcă telefonul, e zi de sărbătoare.
Stăm la cafele, eu mai inserez din când în când ” hai să vă dau ceva de mâncare ”, ” vă fac o prăjitură ? ”.
– Sun-o pe bunica, să se liniștească.
– Alo, mamă ? De ce m-ai căutat ?
– Păi voiam să te întreb dacă vrei branză și ouă din piață, îmi spune ea cu o voce suspect de calmă și cuminte.
– Nu, mulțumesc ! Mai am. Hai că te las, că au venit copii pe la mine. Pa,pa !
Povestim și râdem. Râdem și povestim. Băieții se întind comod în pat și în fotoliu. Și iarăși râdem.
Sună telefonul. Mărioara. Una dintre mătuși, care lucrează cu mama mea.
– Da, Mărioară.
– Oare ce faci ? De ce nu răspunzi ? mă-ntreabă ea pe un ton plin de lacrimi.
– Mărioară dragă, îs bine , sănătoasă. Mi s-a descărcat bateria și nu mi-am dat seama de ce am așa o zi senină și frumoasă.
– Tu râzi… Da știi ce-o făcut mamă- ta ?
– Ce-o mai făcut ?
– O ieșit pe platou în piața și-o-nceput să țipe : ” tulai doamne, fata mea ! Nu-mi răspunde la telefon ! Îi plină de datorii și mi frică să nu fi făcut ceva…”
Eu plec. Mă mut în Siberia.